Am ridicat privirile din pamant spre cerul fara nori.
Nimic.
In el se oglindeau doar anii trecatori.
Privirea-ti ruginita a umplut cerul de toamna.
Si printre vartejurile de fiinte...cerul parea un vartej de culori.
Uneori as vrea sa torn mult alb peste ele.
Sa iau o pensula lunga si fina numita trecut.
Si sa conturez norii cerului mut de-atata lumina,
Dar cerul a fost inghitit de trecut.
