Trecut

Inchizi ochii. Te cheama ceva. Din trecut parca. O voce ademenitoare, un chip uitat. Cine e? Ce e? Nu e nici viata, nici moarte. Nu stii, nu-ti pasa.
" Uita, paraseste, pierde-te, destrama-te ...."
Ce voce salbatica! Si totusi, ai vrea sa o asculti. Dar ti-e prea teama. Si nu banuiesti macar de ce. Iti cuprinzi fruntea in palmele reci si albe. E bine, te linisteste. Te agata de prezent, de real.
Nu vrei sa te pierzi. Stii bine de ce. Nu vrei sa te uite. Nu vrei sa il uiti. Dar timpul se scurge. Tu il simti cum trece pe langa tine. Si nu te priveste. Si nu se intoarce inapoi.
S-a oprit odata, demult, cineva la fereastra ta. Nu stiai cine e. Dar ea te cunostea. Iti amintea de o Vara demult ingropata in amintiri.
Dar ei nu stiu. Ca ceva din tine si-a pierdut stralucirea.Nu le pasa. Incerci sa uiti. Si e bine. Nu conteaza. Urmeaza vocea. Urmeaza trecutul. Poate o sa te caute totusi cineva. Poate o sa realizezi ca nu esti singura. Asteapta. Poate.... Nu. Ei nu inteleg. SI nici nu incearca.
Doar ea te striga, te cheama, te ademeneste, din trecut. Iti cere sa te intorci. Sa renunti la ei.
Si o asculti. Macar ea, vocea, e singura care te vrea. Nu-ti pasa daca te minte. Stii ca ei nu o sa vina. Nici nu o sa te caute. Incerci totusi, acum ca urmeaza sa pleci, sa ii urasti. Si nu poti. Oare ce au? Oare ce ai?
Pasesti spre foc. Stii ca o sa te arda. O sa te faca cenusa. O sa te imprastie in vant. O sa te piarda. Si ei o sa te uite.
Nu-ti pasa. Inchizi ochii. Te cheama ceva. Intinzi mana. Spre el. Spre trecut.

Praf

Ce frumos miros cartile vechi. A praf, a cerneala, a trecut, si nu mai stiu.M-am pierdut pe mine tot citind si descoperind noi " eu".
Ma plimb, privesc , respir. Aer rece, de iarna. Stau la pervaz si scriu. Imprastii cuvinte pe o foaie alba. Trec oameni, trec nori, trec frunze uscate ramase de asta toamna. Le imprastie vantul si le duce departe.
Ma striga. Trebuie sa plec Si nu vreau. Cu greu ma desprind. As vrea sa fi ramas acolo, printre vanturi. Sa privesc afara si sa te vad trecand prin fata casei mele.
Imagineaza-ti o casa de caramida,alba, imbracata in trandafiri rosii. O fata stand la geam si privind aplecata asupra unei coli albe. Vantul i-a furat cuvintele si le-a pierdut in vazduh.
Afara ninge. A venit Iarna. Si pe chipul e inca zaresti vie asteptarea si atingerea Verii. Nu stii ce sa faci si pornesti inainte. Ii intorci spatele. Tu nu stii ca ea asteapta de mult. Priveste-o. Ochi impaiejeniti, chip prafuit, buze de cerneala. Tu nu stii pe cine asteapta . Nici nu banuiesti. Ai pornit inainte intr-o zi innorata de iarna, cand Soarele se ascunsese in Nori, si nu te-ai mai intors sa privesti in urma.
Suflete pribeag. Nu ai auzit oare vocea ce striga din trecut? Nu ai sarutat oare acele buze de cerneala odata demlt? Suflete pribeag, ai grija. Ai grija. In curand o sa vina Toamna. Si o sa o fure pe ea, pe care ai uitat-o si totusi nu te-a putut uita.

Livada cu visini

Livada cu visini



Ma plimbam prin trecut,
Odata. Demult. Printre frunze,
Priveam soarele cerului mut.

Ma plimbam prin livada cu visini,
Si plimbandu-ma prin sufletul ei...
... m-am pierdut.


Un fluture s-a desprins
Dintre miile de lacrimi din trecut
S-a topit intr-o panza colbaita...
... si s-a prins...

S-a pierdut si el - un alt eu -
In livada cu visini a soarelui mut.


De-a v-ati ascuns

Joc de cuvinte, de sentimente, de culori,
Joc de umbre, de stele si nori.
Joc de soapte, de aripi, de flori,
Joc trist, inecat in lacrimi,
unde nu poti alege:
... sa traiesti sau sa mori ...

Carnavalul culorilor

Carnavalul culorilor



Paseam timid pe podul vietii, clatinandu-se in vantul suspinelor. O noapte in Venetia.

A trecut o gondola, lin, spargand apele ei, cu un luntras batran, ascuns sub o masca antica si sub o mantie neagra. Parea ca insasi noaptea il cuprinsese in bratele-i zvelte si pline de negura.

Mareata Venetie, ce suflet s-a inecat in apele tale si ti-a furat culorile?

Suflete pierdut in negura, tu nu stii ca te indrepti cu pasi grabiti spre Infern....spre carnavalul culorilor.

Si in urma ei a trecut palpaind o culoare-lumina. Ducea in cerneala ei mormantul unui mort.

Din negura noptii s-a desprins un corb. A zburat spre apus. Spre amurgul zeilor. O voce a spart cerul Venetiei moarte: " Parasiti toata speranta, voi ce intrati..."

Through the looking glass...

Si-a asezat incet capul in poala mea si m-a privit.Am tresarit, zdruncinata de ochii lui albastri. N-am putut sa ma desprind.Intr-un tarziu, zambind frumos, m-a intrebat:
- Ce-ai vazut acolo?
I-am raspuns incet, soptit, de teama ca vantul sa nu-mi spulbere cuvintele inainte sa ajunga la el:
- Lumea...
Nu si-a putut ascunde zambetul decat ingropandu-si fata in palme:
- Acum dormi, i-am spus, mangaindu-i parul frumos, crescut pana aproape de umeri. Si-a alintat fata de palma mea alba si rece si a inchis cuminte ochii. Dupa putin timp a adormit. L-am privit respirand usor, ritmic, de teama sa nu-l trezesc. A deschis ochii incet si m-a privit. I-am zambit:
- Apleaca-te sa-ti spun ceva...
M-am aplecat spre el si s-a apropiat de urechea mea.Ii simteam respiratia calda pe obraz, pe gat...
- Tu tremuri, a inceput incet. Restul nu am mai auzit. Am inchis ochii, strangand puternic in pumn bluza in dreptul inimii.

" Cineva bate frenetic la usa sufletului meu....ma intreb....oare sa deschid ?"


I-am simtit degetele mangaindu-mi obrajii dogoriti. L-am privit, surprinsa.
- Acum totul e bine, poti sa adormi si tu...
Am ras usor, rasfirandu-i suvitele castanii.

" ....da...."



Si asta e povestea unei fete care, stand singura in turnul ei de fildes si privind mereu afara, s-a indragostit de cerul albastru de vara...........asta e povestea mea.......