Daca pe neasteptate un inger te-ar acoperii cu aripile-i negre, ti-ar acoprii ochiii cenusii- albastri si nu ai mai vedea. Daca te-ar cuprinde in bratele albe si subtiri, petrecandu-se-le in jurul gatului tau. Daca si-ar lua zborul cu tine, zbor nebunesc, si te-ar purta spre Paradis. Si purtandu-te pe bratele lui te-ar scapa in oceanul de sub voi. Si te-ar privi cum te ineci, cum te chinui, cum te zbati, cum nu mai ai aer.
Te afunzi si privesti in sus spre el. Aripile-i negre bat cadentat si suvitele intunecate de par ii incadreaza fata frumoasa, alba. Te priveste de sus, nemiscat, fara sa simta nimic. Te priveste mirat, de ce nu-ti scoti aripile negre si zbori spre el? De ce nu il urasti?
Aripi.... Care?
Daca le-ai avea, ah, doar pentru o clipa, daca ai avea aripile alea, sa pornesti spre el, sa... si simti cum to veninul se aduna in ce vrei sa spui, toata ura, toata durerea... se scurg in jurul tau, ca un sange negru ce murdareste apa....aripi negre....sa...
Si pornesti nebun dupa el, salbatic, privindu-i cu ura ranjetul de pe fata.Iesi din intunericul ocenului, din adancuri si Soarele te orbeste. Simti cum te topesti si uiti de ce il urasti. Lasi deoparte. Te indrepti spre el si ii cuprinzi mana in palma ta . Pornesti in zbor , cu el. Si in urma , din aripile voastre cad pene de inger, albe, negre, cine le mai stie?
" Ce prost esti!" iti spune
Ii zambesti si gandul tau raspunde " Ce prost sunt, Doamne ..."
Si ati pornit amandoi ca niste nebuni. Spre Paradisul lui si Iadul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu