Carnavalul culorilor
Paseam timid pe podul vietii, clatinandu-se in vantul suspinelor. O noapte in Venetia.
A trecut o gondola, lin, spargand apele ei, cu un luntras batran, ascuns sub o masca antica si sub o mantie neagra. Parea ca insasi noaptea il cuprinsese in bratele-i zvelte si pline de negura.
Mareata Venetie, ce suflet s-a inecat in apele tale si ti-a furat culorile?
Suflete pierdut in negura, tu nu stii ca te indrepti cu pasi grabiti spre Infern....spre carnavalul culorilor.
Si in urma ei a trecut palpaind o culoare-lumina. Ducea in cerneala ei mormantul unui mort.
Din negura noptii s-a desprins un corb. A zburat spre apus. Spre amurgul zeilor. O voce a spart cerul Venetiei moarte: " Parasiti toata speranta, voi ce intrati..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am un deja vu :)) Stii, daca nu eram eu, nu ai fi gasit acea fraza. Pentru ca eu am incercat sa o traduc. Pentru ca eu ti-am dat linkul. Pentru eu eu sunt geniul absolut.
RăspundețiȘtergereSi imi place ce ai scris. As vrea sa fiu la Venetia chiar acum, sa visez la un carnaval colorat, unde sa ma trezesc mereu. Si sa fie totul un joc...