Am inceput sa mor acum cateva zile.Incet. Ritmic. In fiecare zi cate putin. Simteam ca imbatranesc, ca ma destram. Si numai din cauza lui. Sa nu crezi ca te-am iertat vreo clipa, ca ti-am uitat chipul, ochii frumosi, numele. Inca te urasc si totusi...parca nu pot. As vrea sa ploua. Mult. Sa ma spele. Sa te uit, sa o uiti. Nu ai inteles niciodata nimic, nici eu.
Am trecut intr-o zi de toamna pe langa tine. Erai cu ea. Te-am privit pret de o clipa sa vad daca erai acelasi tu, daca nu te schimbasesi. Si, vai!, nu te-am recunoscut. Inca ma intreb daca tu m-ai vazut. Printre ploaia de frunze. Daca ti-ai adus aminte de trecut. Am pornit mai departe: eu, omul, iar sufletul a ramas mult in urma...pierdut in trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu